„Când citeşti acestea ce le cuprinde acest „caiet”, meditează la cele scrise în el şi gândeşte că porţi un suflet care aşteaptă mântuire. Aceste („parabole”) ce le vei citi aici să nu te înspăimânte. Nu citi numai ca pe o poezie, ci după fiecare pătimire (a Sfinţilor ale căror vieţi sunt redate în scris sau după fiecare cuvânt sau poezie, priceasnă sau colindă pe care o vei citi aici, n.n.) stai şi meditează cum au ajuns aceia la sfinţenie, cu cât chin au primit cununa muceniciei.

Iară noi, frate sau soră creştine, Domnul nu ne mai cere astfel de jertfe înfricoşate. Pomul credinţei a fost sădit de Însuşi Domnul Iisus Hristos pe Sfânta Sa Cruce înfiptă pe Muntele Golgotei. Iar, Sfinţii Mucenici, cu sângele lor, au adăpat pomul credinţei. Noi trebuie doar să consumăm aceste roade de credinţă curate şi nemurdărite de ale noastre fărădelegi.

De vei citi cu atenţie şi vei medita bine la toate cele scrise aici, nu vei mai murdări aceste roade cu nici un fel de greşeli, ci îţi vei mântui sufletul cel de la Domnul dăruit nouă. Amin.

Scuzaţi-mi vă rog greşealele şi scrisul. 10/I.1990.”

Paraschiv M. văduvă, de 66 ani”